Captivi in cel mai constient mod...

Intr'adevar prinsi intr-un adevarat haos... si ce l mai trist este ca suntem perfect constienti de el... pentru ca mintea... Mintea nu poate sta linistita. Are nevoie continua de a gândi, de a se îngrijora. Mintea functioneaza ca o bicicleta; daca continui sa pedalezi, continua sa mearga. Din momentul în care te-ai oprit din pedalat, vei cadea. Mintea este un vehicul cu doua roti ca o bicicleta, si gândirea ta este un pedalat constant.Chiar daca uneori esti un pic tacut, imediat începi sa te îngrijorezi "de ce sunt tacut?" Orice ai face va crea îngrijorare, gândire, pentru ca mintea poate exista într-un singur mod - în alergare. Alergând dupa ceva, sau fugind de ceva, dar întotdeauna alergând. în alergare este mintea. Din momentul în care te opresti, mintea dispare.Acum chiar, te identifici cu mintea. Gândesti ca tu esti ea. De aici vine frica. Daca te identifici cu mintea, natural ca, daca mintea se opreste, esti terminat, nu mai existi. si nu cunosti nimic dincolo de minte.Realitatea este ca tu nu esti mintea. Tu esti ceva dincolo de minte. Deci este absolut necesar ca mintea sa se opreasca, pentru ca pentru prima oara tu sa poti sti ca tu nu esti mintea... fiindca tu esti înca acolo. Mintea s-a dus, tu esti înca acolo - si cu o mult mai mare bucurie, mai mare glorie, mai mare lumina, mai mare constientizare si mai mare fiinta. Mintea se prefacea... si tu ai cazut în capcana.Ceea ce trebuie sa întelegi este procesul identificarii - cum poate cineva ajunge sa se identifice cu ceva care nu este el...